Este greu să vezi și lucrurile bune în această perioadă? Frustrarea, tensiunea, nervii, îngrijorarea, panica, toate acestea reprezintă o direcție, dar în niciun caz nu unica direcție. Iar diferența este dată de modul în care știm și înțelegem să ne alocăm resursele zilnice pentru a profita de ceea ce avem, cât avem, pentru a obține și rezultate bune.
Oana Moraru este consilier educaţional, a fondat şcoala Helikon şi platforma Vocea Părinţilor, și oferă într-o postare pe pagina sa de Facebook un sfat părinților pentru care rutina lor de zi cu zi și a copiilor lor s-a transformat complet.
Acest text de mai jos este preluat de Români Ca Lumea de pe pagina oficială de Facebook a Oanei Moraru. Îl redăm integral, fără modificări:
„Pentru generația actuală de copii și tineri, șederea asta frustrantă în casă este o mare șansă. Dacă starea lor de nerăbdare, agitație sau plictis vă neliniștește, lăsați-o să curgă așa, fără să interveniți de fiecare dată cu soluții. Lăsați-o să se consume până la capăt, până trec prin ea, înainte și înapoi de câteva ori. Suportați liniștiți tânguielile, precipitările, furiile, miorlăielile, sâcâielile, șantajele, amenințările, autovictimizările. Stați lângă ele și cu ele, fiți observatori blânzi și înțelepți, fără să faceți altceva, fără să veniți imediat cu idei. La urmă, după tot ”calvarul”, o să fiți martorii unui lucru minunat!
Copiii noștri au crescut dependenți de stimuli, de altceva mereu, de sugestii și invitații apetisante din exteriorul lor: un club nou, un film nou, o vacanță nouă, o activitate inedită, un program promițător planificat de alții. Mințile lor în formare au crescut cu iluzia că starea de bine și satisfacția vin consumând o experiență nouă, servindu-te din bufetul de acțiuni și obiecte puse la dispoziție de altcineva sau altceva.
N-au apucat să treacă prin stadiul acela al numărării umbrelor de pe tavan, n-au apucat să urmărească ore în șir traseul unei furnici prin grădină, să aducă aceluiași băț zeci de întrebuințări diferite, n-au apucat să stea pur și simplu cu gândurile lor, ochii în gol și mintea aiurea, în explorări de tot felul.
La capătul plictisului e întâlnirea cu sine. La capătul plictisului îți auzi vocea și înveți să vorbești cu tine. La capătul plictisului încep să se miște rotițele minții în altă direcție decât ai fost deja condiționat de alții. La capătul plictisului sunt răbdarea, reziliența, autonomia. La capătul plictisului sunt imaginația și, odată cu ea, starea de bine și satisfacția.
Statul ăsta în casă așază copiii noștri înapoi, în cronologia firească a lucrurilor care trebuiau învățate la timp. Să nu ne mai facem atâtea griji că nu vin mai repede profesorii, cu lecții online, cu învățare vizibilă și palpabilă. În zilele astea, se întâmplă oricum și încet-încet o învățare înzecit mai spectaculoasă și importantă, deși subtilă și incomodă. Rezistați!”
– Oana Moraru
Sursă foto: Facebook.com/OanaMoraru