Munca, sanse, necazuri, prieteni, dezamagiri, optimism. Povestea lui Aurelian Dumitru le are pe toate.
Profesia: roman ca lumea. Durata: pe viata.
Unul dintre cei mai descurcareti romani pe care i-a vazut pagina asta, Auraș (cum ii spun prietenii) a refuzat in cei 38 de ani ai sai sa spuna “nu pot”, “ce ma fac acum?”, “n-am nicio speranta” sau “n-am cum sa te ajut”. Desi a fost lovit de soarta in mai multe randuri, el si-a pastrat optimismul iesit din comun si a facut cat de mult bine a putut.
Ramas doar cu fratele lui inca din perioada adolescentei, Auraș a fost nevoit sa invete mult mai repede lucrurile “de oameni mari” si, desi era ocupat cu cariera de fotbalist, a facut in asa fel incat lui si lui Ciprian sa nu le lipseasca nimic. A muncit de mic si a fost nevoit sa se lase devreme si de fotbal, desi la un moment dat era in lotul unei echipe de liga a doua. Tot singur a invatat si sa gateasca, fiind cel mai tare “bucatar amator” din Moreni, renumit pentru retetele lui gustoase.
Fiind indragostit de Romania si de tot ce inseamna “acasa”, omul pe care n-aveai cum sa nu-l placi daca-l intalneai la un gratar a hotarat sa plece in Italia, din cauza problemelor cu banii. A inceput acolo munca in constructii si a devenit unul dintre cei mai buni din zona Padovei pe lucrari de rigips. A facut chiar si hoteluri de 4 stele, era apreciat si spera sa ajunga sa-si faca meseria si acasa, macar cu jumatate din succesul avut in Italia. Si-a facut multi prieteni italieni si peste tot a lasat loc de “buna ziua”, dar dorul de casa l-a sfasiat si a hotarat sa se intoarca in Moreni, sperand la un trai mai bun.
Intors in tara, Auraș a gasit ce-i lipsea cel mai tare: casa si prietenii, dar nu era de ajuns, pentru ca banii stransi se terminau si in Romania nu se ivea nicio oportunitate pentru el. Incerca mereu sa-l ia pe fratele sau “la pachet” cu el si sa lucreze amandoi undeva, unde poate nu le-ar merge extraordinar, dar macar ar fi impreuna.
Urmatoarea sansa a venit in Franta, insa nu a putut sa il ia pe Ciprian cu el. A continuat sa-i trimita bani si sa-l ajute de la distanta. Pentru Auras lucrurile mergeau foarte bine: lucra, de data asta, in Paris, in constructia de lifturi. Plecase la firma unui prieten din Moreni, locuia si muncea numai alaturi de romani. Prinsese meseria si s-a imprietenit imediat cu toti colegii lui din firma. I-a uimit si pe ei cu preparatele lui delicioase, care rivalizau cu bucataria frantuzeasca.
Dupa ceva timp, s-a intors din nou acasa, de data asta pentru iubita lui, cu care avea o relatie de 6 ani. Ii era foarte greu sa stea fara ea si, de cate ori pleca afara, nu trecea niciodata prea mult timp fara ca el sa vina in vacanta sa o vada. A hotarat sa lase de tot Parisul si sa incerce din nou sa traiasca acasa. Din pacate pentru Auras, lucrurile n-au mai mers bine intre el si iubita lui, iar despartirea a venit la scurt timp de la intoarcerea lui. Dezamagit pe toate planurile, el nu si-a pierdut nici acum optimismul si, ajuns la 35 de ani, a sperat in continuare ca-si va gasi aleasa si fericirea.
Dupa cateva luni, un prieten vechi stabilit in Irlanda i-a propus sa vina acolo si sa stea la el, promitandu-i si un post de barman in localul in care el lucra ca ospatar. Auras, omul care s-a reinventat in continuu si a riscat intotdeauna totul, n-a stat pe ganduri si a luat drumul Regatului Unit, locul din care au plecat povestile romanilor ca lumea din frumoasa noastra comunitate. A trebuit sa plece din nou singur, dar si-a spus ca a treia oara e cu noroc si a simtit mai tare ca oricand ca de data asta va iesi atat de bine pentru el, incat va reusi sa-l ia in Irlanda si pe Ciprian.
Ajuns in Athlone la inceputul lui 2013, romanul ca lumea Auras s-a acomodat imediat cu limba, oamenii si locul. Pana aici, nimic diferit fata de celelalte aventuri in strainatate. Dupa an ca barman, lucrurile nu mergeau rau, dar nici foarte bine. Merita mai mult si stia ca daca si lui ii va fi bine, atunci si celor dragi le va fi la fel. Dupa ce nu a mai putut sta in casa prietenului sau din Irlanda, pe Auras l-a batut gandul unei noi intoarceri in Romania, insa a preferat sa stranga din dinti si s-a mutat singur, avand acelasi salariu, dar mai multe cheltuieli.
La scurt timp, a venit si rasplata. Intr-o zi, in lipsa unui ajutor de bucatar al restaurantului unde lucra, Auras a fost primul care s-a oferit sa ajute la bucatarie. A impresionat de la primele “manevre” in stilul lui Jamie Oliver si i-a convins pe patronii localului sa-l lase sa munceasca unde se simtea mai bine. La doar cateva luni, el a fost promovat ca bucatar, fiind unul dintre cei 3 “chefi” de la renumitul local irlandez. Auras era in al noualea cer, se felicita pentru decizia luata, pentru ca acum chiar facea ceva din pasiune si simtea ca asta e doar inceputul.
Desi turele de la bucatarie erau istovitoare, el reusea sa se si distreze. Iesea in oras cu gasca lui de prieteni irlandezi si romani si se simtea din ce in ce mai bine. Insa ceva lipsea. Ceva ce a venit intr-o seara, pe neasteptate. O cheama Ana Maria sau “dragoste la prima vedere”. Culmea, in Romania ea locuieste la doar cativa kilometri de el, insa destinul a facut ca ei sa se cunoasca in Irlanda. Sunt de nedespartit si au in plan sa se mute impreuna, “oriunde in lume”, dupa cum spune Auras.
Si asta nu e totul. Chiar in momentul in care citesti happy-end-ul povestii lui Auras, el e ajutat in bucataria din restaurantul irlandez chiar de fratele lui, Ciprian, pe care l-a adus acolo ca ajutor bucatar. In doar un an, Auras si-a implinit trei visuri. Probabil nici in cel mai mare moment de optimism nu s-a gandit ca viata lui se va schimba atat de frumos.
Lucrurile bune vin pentru cei care asteapta; si pentru cei care cred in ei si in valori ca familia, iubirea sau cinstea.
Sigur stii si tu pe cineva ca Auras. Spune-ne povestea lui pe pagina campaniei Români Ca Lumea si cu fiecare story postat aici vom imbunatati imaginea noastra in toata lumea.
‪#‎romanicalumea‬
[mashshare]