Adrian Despot, era ars, plin de negreala pe ochi, cara un tanar ars, a inceput sa urle la mine sa las camera si sa car oameni! M-am blocat si mi-au dat lacrimile (“ce meserie ingrata am” a fost primul gand si mi s-a facut scarba de mine). Am cautat o incuviintare de la colega reportera! Plangea! Prietenii ei erau inauntru… nu raspundea nimeni la telefon! I-am zis sa se adune, sa stea langa mine ca am nevoie de ea sa se concentreze!”. Adi a carat cat de multi oameni a putut, apoi s-a dus sa primeasca ingrijiri. N-a iesit in presa, nu s-a batut cu pumnul in piept, n-a facut tam-tam. A scris doar pe facebook, in acea noapte, ca e bine. C-a ajuns cu bine acasa. Si atat. Pentru ca asa sunt eroii. Tac si fac. Vorbesc prin fapte, gesturi si priviri calde.