Adrian Despot, era ars, plin de negreala pe ochi, cara un tanar ars, a inceput sa urle la mine sa las camera si sa car oameni! M-am blocat si mi-au dat lacrimile (“ce meserie ingrata am” a fost primul gand si mi s-a facut scarba de mine). Am cautat o incuviintare de la colega reportera! Plangea! Prietenii ei erau inauntru… nu raspundea nimeni la telefon! I-am zis sa se adune, sa stea langa mine ca am nevoie de ea sa se concentreze!”. Adi a carat cat de multi oameni a putut, apoi s-a dus sa primeasca ingrijiri. N-a iesit in presa, nu s-a batut cu pumnul in piept, n-a facut tam-tam. A scris doar pe facebook, in acea noapte, ca e bine. C-a ajuns cu bine acasa. Si atat. Pentru ca asa sunt eroii. Tac si fac. Vorbesc prin fapte, gesturi si priviri calde.
ADI DESPOT – Eroul "Anonim" din Infern


Reading Time: < 1 minute
“Multi il considera un sociopat, arogant sau ciudat. O fi putin din toate, dar in primul rand, el este un om. Un om care astazi tace. Nu vrea sa stim ca a salvat vieti, nu vrea recunostinta, nu vrea nimic in schimb. Ba da, cred ca vrea ceva, vrea dreptate si asta este singurul lucru pe care l-ar urla din rasputeri. O fac si eu si ar trebui sa o facem cu totii. Sa urlam in fata nedreptatii de fiecare data cand ea ne loveste in suflet. Eu sunt hotarat sa urlu! Cum? Inca nu stiu. Dar va promit ca o voi face si ca nu voi fi singur! Chiar daca o sa te supar, eu iti multumesc, Adrian!” – Virgil Iantu pe pagina de Facebook.
Respectul nostru, eroul anonim!