Cristian Chivu înseamnă România. Imaginea lui te duce cu gândul la banderola de căpitan. Știe și-l doare că echipa lui n-a ajuns acolo unde generația lui Hagi înfipsese stindardul tricolor. Dar întotdeauna a fost mândru de originea lui, iar steagul României fluturat lumii întregi pe 22 mai 2010 este dovada vie a unui Român Ca Lumea!
S-au strans zece ani… Un deceniu de cand un român a câștigat cel mai râvnit trofeu continental. Și când te gândești că el pășise în acel an mai întâi pe tărâmul morții!
“După operație, nici nu știam dacă voi mai juca fotbal. E fantastic!”
– Cristian Chivu (Inter Milano), după ce a devenit “regele” Europei la Madrid
Pe 22 mai 2010, Chivu era primul român care câștiga Champions League după o pauză de 16 ani! Cristi devenea astfel al treilea jucător român al unui club străin care își adjudeca trofeul, după Miodrag Belodedici, cu Steaua Roșie Belgrad în 1991, și Florin Răducioiu, cu AC Milan în 1994. Succesul lui Chivu venea la 24 de ani după Sevilla, când Steaua câștigase coroana Europei în dauna Barcelonei.
“Nu este totul așa ușor cum pare, e rodul unei munci de un an, în care ne-am implicat cu toții. Am traversat perioade grele și apoi ne-am revenit pentru că doar așa se poate câștiga, dacă ești o echipă”
– Cristian Chivu
În noaptea din capitala Spaniei, Chivu nu a oferit spectacol… Dar a fost indispensabil Interului, așa cum a notat mass-media din Italia.
“Chivu a absorbit trauma schimbării postului, a absorbit lovitura primită la cap în luna ianuarie și și-a adus contribuția la cauza interistă. Nu a făcut-o într-un mod spectaculos, dar a fost eficient”
– Sportmediaset.it
Pe 22 mai 2010, Chivu nu a fost doar un bun român… a fost și un bun italian! Fanii de la Inter nu-i vor uita aportul și sacrificiul făcut pentru club. Cristi și-a pus ghetele-n cui la Inter, după o carieră cu 13 operații!
Practic, Chivu câștigase prima finală din 2010 pe 6 ianuarie, când evitase moartea, după fractura craniană suferită în urma duelului cu Pellisier, de la Chievo.
“Nu-mi puteam mișca mâna stângă, eram paralizat. Nu mi-am pierdut niciodată cunoștința și când m-au pus pe targă și mă scoteau de pe teren, mintea încă îmi funcționa, în ciuda loviturii teribile“
– Cristian Chivu, pentru Inter.it
“Mă antrenam fără cască, dar pe teren trebuia să o port. N-am dat-o jos niciodată. De fapt, am scos-o la un moment dat. Am băgat-o în trofeul Champions League! Alături de cască, am pus totul în acel trofeu: temerile, îndoielile, sacrificiile pe care le-am înfruntat. Totul s-a terminat cu un vis devenit realitate”
– Cristian Chivu, pentru Inter.it
22 mai 2010 – există câteva zile care rămân în istorie, câteva zile în care bărbații devin eroi… Și unii sunt Români Ca Lumea!