La mulți ani, “Luceafăr de dimineață”! Așa se traduce în limba germană numele Morgenstern. Astăzi este ziua ta, Maia Morgenstern! 58 de primăveri pentru cea care poartă numele dat Fecioarei Maria, tocmai personajul pe care l-a interpretat, peste ani, în “Patimile lui Hristos”, filmul regizat de Mel Gibson.
Într-o lume condamnată la o închisoare pandemică, Maia Morgenstern ne oferă speranță în “Paradisul Pierdut”. Este un Român Ca Lumea pe care viața l-a dus în toate colțurile lumii. Este acel Român Ca Lumea care prin munca sa a ajuns să fie cunoscut și respectat de Oamenii Lumii.
Într-un interviul acordat Revistei “The Woman”, actrița ne vorbește despre visuri, regrete, paradoxuri și frica de definiții, de clasificări, pentru că „Maia nu se definește!”.
Ce visa micuța Maia pentru viitorul său, în copilărie? Răspunsul te lasă cu gura căscată:
“Mi-am dorit foarte tare să ajung medic pediatru, dar despre asta cred că vorbim într-o copilărie ceva mai coaptă. Îmi doream foarte tare să fiu balerină, iar părinții m-au dus să mă testeze la specialiști, prieteni, maeștri coregrafi. Eram atrasă de expresia mișcării, expresia dansului. Acum, vorbind ca un adult, mă gândesc că îmi doream o altă formă de a exista, de a mă mișca, o altă entropie, poate desprindere, poate zbor, ceva care să iasă din cotidian, din obișnuit, o altă formă a mișcării, o altă expresie vocală. Vorbesc acum ca un adult care se vrea și se știe poetic”.
Medic pediatru! Asta înseamnă dragoste pentru copii… Pentru Maia, “femeia nu se definește” și recunoaște că dorința din copilărie încă persistă!
“Convingerea mea este, fără falsă modestie, că știu a mă ocupa de copii, știu a-i observa, a mă concentra, într-o comunicare cu copiii, nu dintr-o curiozitate științifică, m-aș insera în lumea lor, mă confund, poate că redevin copil. Din punctul acesta de vedere, maternitatea pentru mine a prețuit, a însemnat și înseamnă enorm” – Maia Morgenstern
Ce și-a mai dorit mica Maia? Să cânte! Și ce sfat i-ar da micuței Maia? Pur și simplu să se bucure, să nu se văicărească, să accepte că „Atâta pot eu acum”. De ce? Pentru că lucrurile astea au fost descoperite în timp, cu prețul unor suferințe.
Într-un alt interviu oferit pentru “Metropolis”, Maia Morgenstern a vorbit despre relația discipol-maestru avută în anii studenției. Recunoaște că această legătură a fost „foarte complicată, foarte intensă și foarte tensionată”. De ce? Tocmai din cauza studentei! Pentru că ea, Maia, se consideră capricioasă și patetică… dar are și defecte mari. Ca orice om, am spune!
La 19 ani, Maia crede că știe totul pe lumea asta… Avea impresia că teatrul trebuie să fie solemn, sobru, adânc și profund. Ei bine, profesorul i-a scos din minte acest univers!
“Dem Rădulescu mi-a scos prostiile astea din cap. Cred că n-aveam destulă minte să înțeleg diversitatea orizontului și a conexiunilor pe care le făcea un geniu al comediei – al teatrului”
– Maia Morgenstern
Actrița știe că regretatul Dem Rădulescu avea dreptate întotdeauna… “La teatru trebuie să venim pătrunși, trebuie să plutim deasupra pământului zece centimetri, eu așa credeam“, povestește Maia. Și de fapt ce făcea Dem Rădulescu? Îi făcea pe studenți să râdă, prin conexiunile pe care le inventa, practic, îi determina să găsească singuri calea adevărului.
Cea mai bună învățătură primită de Maia de la Dem Rădulescu:
“Poți și trebuie să te concentrezi într-un spațiu foarte mic, tu cu tine însuți, n-ai nevoie de o pășune întreagă să te plimbi, să umbli, să zbori… Pe-o batistă, într-un spațiu cât o batistă, poți să te concentrezi, să te aduni, să fii cu tine însuți, dedicat, consacrat scopului, momentului artistic…”.